UNIMEDIA, portalul care mi-a schimbat viața

UNIMEDIA a împlinit ieri 6 ani, e aproape gata de dat la școală :)! Eu nu demult abia intrasem pe ușa de la etajul 10 dintr-un bloc din Capitală, unde întrebasem de Vasile Gălușcă și unde mă uitam impresionat cum lucrează o mână de oameni pentru un site. Era începutul lui iunie, tocmai aveam sesiune la Colegiu și întâmplător mi-a venit ideea să dau un CV la UNIMEDIA. "Da poate intru, cine știe?", gândeam eu atunci.

Așa mi se părea că toți se uitau la mine straniu, ca până la urmă să aflu că aici lucrează niște oameni minunați, cu care nu mă pot purta urât, de la care am de învățat multe, ba chiar foarte multe, de la fiecare în parte, și unde mă simt foarte, foarte bine în prezent.

ISTORIE

Întâmplător sau nu, dar am fost anunțat de Vasile că pe 6 pot deja ieși la lucru pentru 2 săptămâni de probă. Transpirasem la interviu, a fost unul cum nimeni nu are. Vasile știe să facă niște interviuri foarte tari, am rămas impresionat de asta. Ei bine, veni și 6 iunie. Am ajuns eu pe la 10 la redacție, și am fost rugat să revin mai târziu, nu era Vasile, cu el trebuia să încep. Revin pe la 13, cu laptopul pe umăr, mă simțeam de parcă eram clasa I la școală. Nu știam pe nimeni bine în redacție, nici chiar pe Dumitru Ciorici, cu care am mai interacționat până atunci uneori, sau chiar pe angajatorul meu, Vasile Gălușcă.

AȘA, ȘI...

Treptat am început a descoperi istoriile mai multor colegi, ba chiar și pe ei în fire, am început a mă simți mai liber și am început să vin la serviciu (nu-mi prea place să-l numesc așa) ca la o familie. Zi de zi cu stări noi și ȘTIRI noi! Uite că au trecut deja aproape 4 luni de când fac și eu parte din echipa portalului de știri UNIMEDIA! Sunt fericit că am ajuns aici, fac tot posibilul să dau microbiștilor știri interesante la SPORT și celor pasionați de IT și MEDIA știri de calitate și informații cât mai diverse. Și, eu de fapt trebuia inițial să fac ceva la iComunicat.md, dar am ajuns la UNIMEDIA, însă le mulțumesc, că de parcă știu ce am eu nevoie acolo!

Deși acum 4 luni eram în sport ca un nou-născut, în prezent fără să depun mare efort cunosc mai multe multe în acest domeniu, dar și-mi place (nici nu știam!), însă mai am de învățat foarte, foarte multe!

Mulțumesc UNIMEDIA pentru șansa care mi-ați dat-o! Acesta este primul meu loc de muncă oficial! La mulți ani! :)

Vă mulțumesc!

Vadim Zgherea

More

Musor

imagine de pe ecomagazin.ro

Veneam azi acasă, mai în ziuă, că la redacție am rămas fără energie electrică și mă duceam să lucrez de acasă. Mă ridicam așa spre stație și văd pe drum o mașină de la salubritate. O văd și gata, ce mare lucru. Cum ochii îmi fugeau care pe unde, să țintesc privirea undeva, mă uit cum lucrează cei care ne strâng gunoiul, sau mai nou, "musorul", după noi. Erau pe Lazo câteva urne mari de gunoi, stăteau la câțiva metri distanță una de alta, comod. Păi, cei doi oameni care stăteau mai mult aninați de mașina aia de gunoi, decât comod, o singură astfel de urna, care e destul de mare, au golit-o, desigur că cu ajutorul mașinii, în nu mai mult de 15 secunde.

Vă închipuiți, în 15 secunde, doi oameni duc un vas maaaaare, îl așează cum trebuie ca autospeciala să-l poată ridica, și-l mai pun și înapoi?! Mai mult, după ce l-au pus, în nu mai mult de 2-3 secunde trebuie deja să fie urcați pe scările special create pentru ei, că mașina nu se oprește să-i aștepte. Măi fraților, uite acești oameni cu adevărat lucrează! Parcă nu am observată să facă vre-o prezentare vre-unei comisii, că la noi în unele instituții de deservire uneori așa se lucrează, de ochii comisiei. Nu, ăștia-și făceau munca lor obișnuită, și păreau că se descurcă de minune.

Și ce dacă-s gunoieri, sau, să-i numesc cum îmi place mie, oameni care au grijă de curățenia din jur. Mare lucru, ei în schimb muncesc, nu ca unii, care stau pe fotolii și comandă. Bine, și de ăștia trebuie, dar ar fi foarte bine să fie respectați și oamenii de la salubritate, care nu cred că au salarii tare mari, muncesc pentru a putea trăi... în Moldova.

Așa au mai golit încă câteva urne de-a lungul străzii, foarte rapid! Eu nu am reuși să merg nici un sfert din intervalul dintre două intersecții că mașina cu cei doi nu se mai vedea. Nu știu ce să zic, trebuie doar să luăm exemplu de la cei doi oameni, muncitori, care ne strâng "musorul" după noi, și să fim mai îngrijiți!

Trăim ca niște porci, uneori, și asta ne place! Pentru că suntem în Moldova! Vă mulțumesc!

More

27

Numărul de aur al lui Alex Lebedev, data nașterii Republicii Moldova și data când Basarabia s-a alipit Marii Românii. Ne paște ceva?

Un număr poate schimba vieți, e verificat asta. Un număr poate influența, și asta e verificat. Un număr poate duce o țară undeva, asta trebuie de verificat!

Moldova a împlinit recent 20 de ani de independență. Gândindu-mă că a fost proclamată pe 27 august 1991, iar în aceeași zi, cu 2 ani mai devreme, părinții noștri strigau în unison că doresc unirea tuturor moldovenilor. Tot pe 27, doar că în martie și în anul 1918, Basarabia s-a alipit Marii Românii. Oare bucata asta de pământ nu se are în numărul 27?

ANTICIPĂM

Nu-mi plac mie anticipările, dar am să mă opun voinței, odată, și am să dau o idee despre ce cred!

Așa, consider, cum nu sunt mare superstițios, că 27 va fi și în continuare numărul Moldovei. Cel puțin acum, la o primă idee, îmi închipui că la 27 de ani de independență se va întâmpla ceva neașteptat, sau foarte așteptat, sau chiar unirea cu România. 27 cred că va fi numărul care va pune pe roate ceva! Poate 2027 va fi un an excepțional pentru Moldova, poate în general pe 27 august 2027 va avea loc un eveniment bun. Mă bag în cifre, nefiind matematic!

ÎNAPOI PE PĂMÂNT

Acum, să trăim cu realitatea, putem să credem că totuși numărul 27 nu va avea nici o influență mai departe! Însă, asta ține de superstițioși!

P.S. Ideea mi-a venit la ora de istorie!

Vă mulțumesc!

More

Cratițe uneori

imagine de pe adevărul.ro

Moș Mișa îi bătrân. Nu foarti dar totuși. Uneori îi diștept. Și când îi diștept spuni lucruri și vorbe interesanti. Cum că ăla e corupt, sau ăla e prost. Bun om, și drept, uneori. Dar cum dreptatea lui se limitează numai în vorbe, nu e mult. În vorbe, pentru că nu poate mai mult, e bătrân, și amuș i se rupe un os la ceva mai masiv. Așa că moș Mișa îi mai suflă una-două lu` nepot-so, Dorinel.

Dorinel ăsta, e ca un elev de clasa a cincea, vrea multe dar poate puține. Chit că părinții nu-i dau voie. Uneori totuși seamănă a om cu scaun sub fund, uneori nu. Dar are legături din frunze cu ghiaghia Vlad.

Dar despre ghiaghia Vlad post spune că e serios serios. Dar atât de serios că el deamu a uitat și sensul cuvântului serios. Dar e puțin ca tras pe față, ca cartea de Damă când o calcă mașina, sau ca pisica când i se termină viețile. Parcă nu-i ajunge o doagă câteodată. Uneori e tembel, uneori bun, uneori nu e, iar uneori își trimite un prieten de afacere să grăiască la ștucile alea cu sunet, în locul său. Dar el în schimb tucma îi invidos și îl urăște, ca pe un vecin prea bogat, pe alt Vlad, deamu puțin albastru la ale lui.

Vlad ăsta, e ca un cotropitor. Parcă nu-i ajiunji câteodată. Se aruncă ca vaca în paie, nesăturatul. Fură, nu ca cei cu portmoneele în "marșrutcă", mai serios, ca cariile din dinți, așa fură ăsta. Are fobie de hârtii tipărite frumos, cred. Tot i se pare că nu-i ajung, un hapsân serios, mai pe scurt. El e drug di șel drug-drug cu Marian4ik, și pe Odnoklassniki tot.

Marian4ik îi cu Ne znakomliusi peste tot. Parcă umblă cu capul în nori, că de fapt așa și umblă. Ia-ș recomanda o căcilă cu buboncic, ca să-l tragă de ea cei care au nevoie de el. Ela fost în relații, amu îi v razvode, cu un Vladimir, tare roșu, da roșu ca racu.

Ăsta, Vladimir racul, sau ce porecle mai are el acolo, e prostănac. Ba râgâie, ba se, mă scuzați de cuvânt, ca*ă. Ca un pensionar taaaaare prost. E și zbârcit și mai dă aere de macio la vârsta lui de piatră-crapă. El în viață a avut un scop, să-i încurce pe toți, răi și buni. El e cam supărat amuian pe Igariok, că așela o dat bașli undi nu trebu și o mâncat la borș lu șini nu trebu. Ei, aiși îi treaba serioasă.

Igariok îi bucătar în ograda lu Vladimir aista racu. Dar o început a aduși carni di la americani, și s-o mai îngrășăt, dar nu-i de asta. Igariok are o delă tare neserioznaya, niș lu Dorinel nu-i plași, și să mai zic de restu. S-o legat cu Zâna asta, de parcă Zâna îi mare fotoshopistă.

Zâna Găina îi acum partener de delă cu Igariok. Ii amândoi tari să kalbasesk prin diferite fapte, mai cheamă și pe ăștia cu camerele să-i filmeze cum se scarpină. Zâna nu e serioasă deloc, era odată să ajungă cu fundul pe scaunul care nu trebu. Dar asta e!

Despre mahala am vorbit, pentru cine a înțeles altceva.

Cât de tare e mahalaua asta, dar eu tot o evit. Trâmbițează ca niște cratițe jămălțuite. Se aseamănă ei cu niște tipi, superzvida pe la noi, dar pe la sate îs oamenii din gazete. Mai în scurt, cratițe uneori!

V-a plăcut?

Mulțumesc!

More

Cei mai buni PR-iști! Iată care-s!

imagine de pe aradon.ro

Mereu am considerat că profesorii au ceva specific, căci cei din alte profesii uneori nu-i înțeleg pe dascălii noștri. Un prof (cum e la modă acum) poate fi considerat cel mai bun om al publicității, din cauza că știe cel mai bine cum să influențeze asupra mulțimii. Cred că cei care lucrează în domeniul publicității ori trebuie să ia exemplu, sau să se conducă după normele și tacticile după care lucrează un profesor. De ce? Vă spun chiar acum!

Spre exemplu, se lansează un produs nou pe piață, să luăm un produs alimentar, o apă cu gaze. Nici un banner, nici on spot, nimic! Toți profesorii, sau măcar 50 de profi au ca condiție să le spună copiilor despre apă ca și cum ar preda o lecție, sau chiar apa aia să se conțină în lecția de Chimie, ca experiment. Păi, peste noapte vânzările acestui produs vor crește simțitor, producătorii cred că vor rămâne în șoc după influența dascălilor. Ei au puterea de a învăța, ceea ce nu poate fiecare. Orice copil, elev, student, chiar și cel corigent, ascultă de profesor într-o oarecare măsură, unii mai mult, alții mai puțin. Așa că influența dascălului asupra fiecărui student și elev în parte este foarte mare. Uneori ții minte mai multe lucruri spuse de profesor decât de părinte, pentru că pe primul îl vezi o perioadă mai scurtă, părinții însă ai ocazia să-i vezi mai des. Căci, e testat că orice om ține mai repede minte un loc nou decât cel obișnuit.

DEPUTAȚII<PROFESORII

Susțin ideea că profesorii trebuie să aibă salarii mai mari ca deputații. De ce? Fiindcă de la deputați avem 0 folos, dar profesorii ne dau carte, ne învață. Dacă prin viață nu ești influențat de un profesor, devii un nimeni. Însă dacă dascălii te învață măcar ceva, deja ești o personalitate aparte!

Profesorii sunt, pentru o perioadă, ca niște părinți pentru noi! Aveți grijă de ei! Cu stimă și respect, Vadim Zgherea!

Vă mulțumesc!

More