Istorii de suflet (1)

Liceul "Mihai Eminescu" din Cahul mi-a lăsat amintiri, dacă tot azi e ziua când îmi şterg praful de pe memorie, pentru a revedea ceea ce a fost. Dar acum nu doar despre acest liceu voi vorbi. Am trecut 5 ani prin şcoala de muzică, adică Şcoala de Arte "Maria Cibotari" din Cahul, istoria muzicii de la sud. Pe acolo cred că au trecut toţi marii muzicieni ce îşi au originile în sudul republicii. Chiar şi Botgros a fost învăţat de profesoara mea de solfegio, şi acum mai ţin minte cum ne povestea de Coliuşa al ei, cât de talentat a venit. Tot acolo au fost şi cele mai importante năzbâtii, tot ce ţine de solfegio, cu o zi înainte de examenul general din penultimul an, m-a dus naiba cu gaşca de la "Valincea" pe la monumentul cu tancul din oraş, ne-a dus cum ne-a dus, dar ne-am şi urcat pe el, totul a fost bine până am început a coborî, şi căzut-am să fi căzut direct pe mâna dreaptă!

Mi-a mers că era deja iunie şi doar examene mai aveam, pe la şcoala de muzică. Aşa că am dat eu solfegio pe nota maximă a doua zi, dar cu mâna în gips. Se mai întâmplă şi de astea! Dar cu alte întămplări vin duminica viitoare! Numai bine!

Dacă ai şi tu întâmplări bune de citit, te rog, loc pentru comentariu este oricând!

| Vadim Zgherea 2011