Călător în Chișinău

Capitala are multe taine nedescoperite încă. Nu-i de mirare, dar parcă nu-i cine știe ce oraș imens, și nu are tuneluri și peșteri. Dar totuși trebuie descoperit! Am să încerc eu, cu ochii mei de bărbos, la momentul actual, să descriu situații, momente și clipe. Hai deci, hoinarilor, prin Chișinău!

Cât de serioși nu ar părea, rușii ce ne locuiesc capitala sunt diferiți. De la oameni tainici, de spui că ăștia-s de neatins, până la oameni foarte și foarte sociabili și buni. Eu am cunoscut mulți ruși în Chișinău. Deși aici sunt mai puțini ca în Cahul, ca procentaj, ajung.

Vânzătoarea de la magazinul din colț, un exemplu potrivit. Deși sunt mai multe, eu acolo știu doar o rusoaică. Oamenilor, e tare dusă naibii femeia asta. Nu e șefă acolo dar are ordine în jurul ei, și domină celelalte 2 vânzătoare. Zici că trece de 65 de ani, dar e păstrată, a fost ținută la rece, probabil. Și e amabilă, chiar să aduni 10 moldoveni care stau așezați pe băncile de pe aleea de lângă blocul meu, și să le pui amabilitatea într-un pachet, nu strângi atâta cât are femeia asta. E plăcută, nu are zâmbet fals, nu scoate vorbe brutale sau să o fi văzut să țipe?! Niciodată, celelalte mai fac nervi, dar rusoaica e liniștită ca apa izvorului seara!

Dacă să trec de la ruși la moldoveni, am dat și de conaționali amabili! Dar sunt puțini, iar unii din acești puțini nu sunt amabili deplin sau traduc momente copiate, fiind falși în același moment. Cred că ar fi de folos o școală a amabilității, privată, căci la noi ce-i public și aparține statului nu prea are efecte mari. După bac și politică vedem!

Tot cu gândul la amabilitate rămânând, îmi dau seama că și eu nu-mi dau frâu liberei exprimări la nivel de emoții, uneori. Și chiar am să lucrez asupra asta, să fiu real, bun, dar și la limită! Căci, cum spune tata, "Mai învață-te să spui și NU în viață!". Asta de fapt e o frază mai veche, când eram mic era una din exprimările cheie a moralei!

Chișinăul e mare, eu am două picioare, îl descopăr! Urmează să mai văd ce lume are orașul în care de doi ani mă simt aproape ca acasă! Să fiți sănătoși, în orașul vostru! Vă mulțumesc!

| Vadim Zgherea 2011