Fiecare din noi ajungem, câteodată, la concluzia că nu totul e perfect. Unii, din păcate, trăiesc cu acest sentiment. Deşi perfecţiunea pe unii, ne caracterizează, pe alţii nu, dar este ceea spre ce tindem. Unii şi-o închipuie altfel, şi o numesc aşa cum doresc, dar toţi tindem să fim mai buni decât suntem, mai perfecţi. În capul meu la această oră există un muşchi, bucată de creier, venă, sau mai ştiu eu ce, care tinde, nu să iasă din cap, că nu fac biologie acuma, dar care îmi ajută tot organismul să se mişte înainte, adică intuitiv, genetica mea este una demnă de progres, şi nu pierd ocazia. Aşa că, progresul meu, ştiinţifico-nuştiucumacolo de până acum se datorează faptului că am fost susţinut de cine trebuie atunci când trebuie, şi plus la asta, am fost mereu un critic asupra mea, ceea ce m-a făcut să cred că este loc de mai bine. Şi, ceea ce faci azi, este graţie părinţilor, oamenilor ce m-au ajutat să ajung aici, dar şi graţie minţii mele.
Cred că dacă mereu laşi un loc, cât de mic, minuscul, infinit de mic, pentru mai bine, acel bine ajunge, la fiecare cu viteze diferite, dar îşi vizitează destinaţia. Aşa că, dragii mei, ca nepsiholog ce sunt, vă recomand să aveţi grijă de voi, că totul mereu, peste tot şi cu toţi va fi bine! Cineva are grijă de noi, acel Cineva fiecare şi-l închipuie diferit, că na, suntem oameni, nu roboţi! Aşa că, sănătoşi la trup, suflet şi minte să fim, că restul le realizăm cu forţele proprii! Să trăiţi! Vă mulţumesc!| Vadim Zgherea 2011
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu