Iarna! Cine-i ea? E dulce, amară, sau e pipărată? Nici nu o simţim! Unii din noi, de fapt, nu o cunoaştem! E ceva tainic, ascuns undeva departe, pentru noi! E temă de discuţie pe forumuri, e status pe Facebook sau Odnoklassniki, e background pentru pozele realizate de noi, care mai apoi apar pe site-urile de socializare menţionate mai sus! E locul unde apar noile tendinţe în modă, locul unde defilăm ca să prezentăm colecţia de sezon! E sursă de inspiraţie pentru poezie, e tot ce gândeşti, însă nu e iarnă...!
Când ultima dată am fost la săniuş? Cand ultima dată ne-am împroşcat cu bulgări de zăpadă unii în alţii, nu din ură sau invidie, cum se face acum, ci prieteneşte!? Noi, cei ce stăm zile cu nasurile în laptopuri sau cu aparatele foto în mână, aşteptând momentul, neştiind ce ascunde acest anotimp, rece, dar plăcut! Ne străduim cât mai puţin să ieşim afară, ca nu cumva să ne îngheţe picioruţele sau mânuţele, o privim peste geam! Oare merită ea toate astea? Când am ajuns, cu gândul, la toate astea, am înţeles de ce aştept cu inima la gură să mi se dea vacanţă, să merg la săniuş în capătul de oraş în care trăiesc, să scăp de capitala unde neaua albă şi puhavă e călcată pe drum de roţile negre şi groaznice ale maşinilor, aştept să scot sania rugunită, să o îngrijesc, şi să merg spre vale cu ea, să îmi bată vântul prin ochi, sa mă înţepe gerul de obraji, să îmi îngheţe picioarele, să am mănuşile umede de la zăpadă...să simt, iarna! Căci e anotimpul marilor schimbări, a trecerii anilor, a clipelor frumoase petrecute alături de cei dragi, e anotimpul nostru, al tuturor! Vă mulţumesc!
Când ultima dată am fost la săniuş? Cand ultima dată ne-am împroşcat cu bulgări de zăpadă unii în alţii, nu din ură sau invidie, cum se face acum, ci prieteneşte!? Noi, cei ce stăm zile cu nasurile în laptopuri sau cu aparatele foto în mână, aşteptând momentul, neştiind ce ascunde acest anotimp, rece, dar plăcut! Ne străduim cât mai puţin să ieşim afară, ca nu cumva să ne îngheţe picioruţele sau mânuţele, o privim peste geam! Oare merită ea toate astea? Când am ajuns, cu gândul, la toate astea, am înţeles de ce aştept cu inima la gură să mi se dea vacanţă, să merg la săniuş în capătul de oraş în care trăiesc, să scăp de capitala unde neaua albă şi puhavă e călcată pe drum de roţile negre şi groaznice ale maşinilor, aştept să scot sania rugunită, să o îngrijesc, şi să merg spre vale cu ea, să îmi bată vântul prin ochi, sa mă înţepe gerul de obraji, să îmi îngheţe picioarele, să am mănuşile umede de la zăpadă...să simt, iarna! Căci e anotimpul marilor schimbări, a trecerii anilor, a clipelor frumoase petrecute alături de cei dragi, e anotimpul nostru, al tuturor! Vă mulţumesc!
| Imagine: flickr.com
| Vadim Zgherea 2010
2 comentarii:
Vadim eshti bravo....ai descris rutina lumii de azi si adevarata emotsie care pare afi aproape pierduta....Brovo...asteptam noile publicatii!
Mersi Catiushka! Te astept la colegiu! Mi-e foarte dor de tine!
Trimiteți un comentariu