Ma rog, unic, dar singur? Nu depind de nimeni, dar trist? E absurd! Sau e rau? E trist si e durere...
Simt asta pentru ca trec prin viata...am simtit iubirea si am trait sentimentele...am clipit mai rar insa am privit inainte cu mandrie...acum a venit slabiciunea...tristetea! Sunt trist, norii sunt negri, soarele nu se vede, desi e lumina, luna e prea clara, totul in jur e...ca mine acum! Trist si unic, se leaga acum, independent si cu o tristete mare...am sa cad la capat ca un erou...caci stiu ca am invins...tristetea!
Articol bazat pe fapte reale. Multumesc pentru idee bunei mele prietene care ma ajuta de ceva vreme la completarea blogului, Lena!
| Vadim Zgherea 2010
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu