Mergând azi cu trolebuzul 2, întîmplător l-am luat, am văzut o imagine destul de tragică, un caz strigător la cer, la intersecţia lui Viaduc cu Dacia, priveam pe geam şi am rămas împietrit. Un cerşetor, în picioarele goale (afară sunt -4 grade) trecea drumul, pe asfalt. La fel şi cu îmbrăcămintea, nu avea prea multe pe el, însă cel mai tragic lucru pe care l-am văzut era că avea picioarele goale. Toţi cei vre-o 15 oameni din trolebuz, inclusiv eu, am rămas înmărmuriţi de imagine. Deşi aveam cu mine aparatul de fotografiat, nu am făcut nici o poză, nu ar fi frumos din partea mea să fac asta. Nici aici nu am adăugat vre-o imagine model, pentru că e un lucru tragic, la ce am ajuns în Moldova, în secolul XXI, când ne permitem lucruri scumpe, uitând că salariul nu prea mare ne ajunge doar pentru plata facturilor la căldură.
Stăm bine cu internetul, dar nu avem o infrastructură formată pentru ca tinerii să poată crea ceva aici. Cei ce conduc au salarii exagerate, iar cei ce execută se mulţumesc cu mia de lei dată cu greu de stat, sau angajator. Ne lăudăm cu maşini pompoase şi cu mărci străine, de cea mai bună calitate, însă mamele şi taţii noştri îmbătrânesc fiind robii celor de peste hotare. Suntem "pi*doşi" dar când vine vorba de greutăţi ne plângem tuturor. Moldova, tu nu eşti proastă, cei ce te conduc sunt tontălăi. Şi ţinând cont de cazul descris mai sus, cerşetorii, invalizii fără un loc de trai, ar trebui cazaţi în azile speciale, pe care însă nu le avem. Însă tranşele de sume enorme nu întârzie să vină, dar unde-s? Se scurg pe "planuri" nu şi pe execuţia lor, ne facem tot mai pesimişti, ducem "dorul" vremurilor comuniste, pe care unii doar din auzite le cunosc. Ne amăgim că "mâine va fi mai bine"! Nu va fi până nu ne v-om gândi, nu aştepta ca mai repede timpul să treacă! Blogosfera din Moldova tot mai mult scrie despre problemele din ţară, decât despre reuşite. Ce facem?
Stăm bine cu internetul, dar nu avem o infrastructură formată pentru ca tinerii să poată crea ceva aici. Cei ce conduc au salarii exagerate, iar cei ce execută se mulţumesc cu mia de lei dată cu greu de stat, sau angajator. Ne lăudăm cu maşini pompoase şi cu mărci străine, de cea mai bună calitate, însă mamele şi taţii noştri îmbătrânesc fiind robii celor de peste hotare. Suntem "pi*doşi" dar când vine vorba de greutăţi ne plângem tuturor. Moldova, tu nu eşti proastă, cei ce te conduc sunt tontălăi. Şi ţinând cont de cazul descris mai sus, cerşetorii, invalizii fără un loc de trai, ar trebui cazaţi în azile speciale, pe care însă nu le avem. Însă tranşele de sume enorme nu întârzie să vină, dar unde-s? Se scurg pe "planuri" nu şi pe execuţia lor, ne facem tot mai pesimişti, ducem "dorul" vremurilor comuniste, pe care unii doar din auzite le cunosc. Ne amăgim că "mâine va fi mai bine"! Nu va fi până nu ne v-om gândi, nu aştepta ca mai repede timpul să treacă! Blogosfera din Moldova tot mai mult scrie despre problemele din ţară, decât despre reuşite. Ce facem?
| Vadim Zgherea 2011
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu