A fost odată ca-n poveşti, căci de nu ar fi (ar fi cu mult mai bine) nu s-ar povesti, vre-o trei de ei. Ei trei, aproape în fiecare zi se întâlneau la un ceai, numai prin week-enduri nu. Unul din ei, adica el, cel mare, în timpul cât nu se întâlnea cu ceilalţi doi ei, se vedea cu ehehel, da aşa un ehehel, căci şi soarele apunea când îl vedea. Şi el, întâlnindu-se cu ehehel, gândeau, împreună, planuri diabolice, de conducere. Mai pe scurt, el, cel ce mai vorbea din când în când cu ehehel, nu trebuia să o facă, pentru că ei cei doi rămaşi, erau contra lui ehehel.
Şi când ajunseră la împărţirea scaunelor pe care vor sta, ehehel se băgase, şi desşurubase toate scaunele. Ei trei când se aşezaseră, căzu! Toţi trei! Cum mai spun şi ruşii, дружно! Şi ehehel se ferici, râdea în hohote, şi pe jos se tăvălea de fericire, căci scaunul pe care el se va aşeza e întreg, doar că scârţâie, dar el nu lua asta în serios. Atâta timp cât cei trei ei asambau scaunele, ehehel lua loc. POC! A luat loc, 5 minute i-a luat ca să cadă! JOS!, au strigat cu toţii cei, care nu erau ei, care erau afară! Erau mulţi, enervaţi, încălziţi, unii - înfierbântaţi! Şi strigau tare, de se auzea tocmai în pânzele albe! Şi ehehel se înroşi la faţă! Se supără, ca o bombă atomică se umflă! Şi, a exploadă! Ţăndrele au zburat peste tot! Şi toţi le-au strâns şi au făcut bust din el, că ehehel era deja bătrân, din el mai mult nici nu făceai! Şi el, cel ce era puţin deoparte de ceilalţi doi, a plând 3 zile şi trei noţi, mai mult lacrimi nu mai avea. Şi a spus, "пошол, на!" şi sa dus pe drumul cel bun cu ceilalţi doi, şi toţi trei au tăit fericiţi, până la adânci guvernări! Şi au trecut ei de floarea tinereţii, au venit alţii, mai buni, şi aşa, până în mileniul al "şasâdzăşi şî patru"-lea (cum spunea ehehel)...şi aşa mai departe!
Şi când ajunseră la împărţirea scaunelor pe care vor sta, ehehel se băgase, şi desşurubase toate scaunele. Ei trei când se aşezaseră, căzu! Toţi trei! Cum mai spun şi ruşii, дружно! Şi ehehel se ferici, râdea în hohote, şi pe jos se tăvălea de fericire, căci scaunul pe care el se va aşeza e întreg, doar că scârţâie, dar el nu lua asta în serios. Atâta timp cât cei trei ei asambau scaunele, ehehel lua loc. POC! A luat loc, 5 minute i-a luat ca să cadă! JOS!, au strigat cu toţii cei, care nu erau ei, care erau afară! Erau mulţi, enervaţi, încălziţi, unii - înfierbântaţi! Şi strigau tare, de se auzea tocmai în pânzele albe! Şi ehehel se înroşi la faţă! Se supără, ca o bombă atomică se umflă! Şi, a exploadă! Ţăndrele au zburat peste tot! Şi toţi le-au strâns şi au făcut bust din el, că ehehel era deja bătrân, din el mai mult nici nu făceai! Şi el, cel ce era puţin deoparte de ceilalţi doi, a plând 3 zile şi trei noţi, mai mult lacrimi nu mai avea. Şi a spus, "пошол, на!" şi sa dus pe drumul cel bun cu ceilalţi doi, şi toţi trei au tăit fericiţi, până la adânci guvernări! Şi au trecut ei de floarea tinereţii, au venit alţii, mai buni, şi aşa, până în mileniul al "şasâdzăşi şî patru"-lea (cum spunea ehehel)...şi aşa mai departe!
Eu cred că vouă va plăcut, căci veveriţei i-a plăcut! Aşa că dacă va plăcut, scrieţi mai jos că va plăcut, dar dacă nu va plăcut scrieţi jos contrariul, sau alte păreruţe de-ale voastre! Dar eu am încălecat pe-un site şi v-am spus povestea, cât un megabite!
| Copyright Vadim Zgherea
| Imagine: Blogspot.com
| Vadim Zgherea 2010
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu